Versuri: Doina Sălăjan Muzica: Vasile Şeicaru De ce se moare brusc, se moare-ncet, se moare
De boli, de bătrâneţe, din eroare?
De ce de glonţ, de şiş şi seisme,
Sub roţi de tren, sub lovituri de cizme? De ce se moare-n apă, pe uscat, în aer,
Eroic, pueril, cu un ultim vaier?
De ce se moare-n chinuri ori în somn, se moare
Senin, inconştient, cu disperare?
Se află litere şi farduri,
Şi nişte munţi sunt între noi,
Dosare-nchise, triste garduri,
Şi nici n-o să mai vii-napoi.
În pragul iernii absolute,
Sărută-mi tâmpla albă, hai,
Şi-apoi scufundă-te şi du-te
În orizontul altui grai.
Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă,
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri,
Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă,
Pentru noi lunatici, imposibili miri.
Vin să ţi se-nchine vânturi şi dihănii,
Viscolul asupră-mi cade ca un laţ,
Şi ţi-aş face-o nuntă cu un sat de sănii
Şi cu felinare şi cai înstelaţi.
Iubita mea, să ne-aruncăm în mare,
Împleticiţi în sare şi guvizi,
Să fie marea templul nunţii noastre,
Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi.
Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge,
Şi te sărut cu univers cu tot,
Pe zarea sfâşiată de păcate,
Plutim râzând şi ne iubim înot.
A absolvit Liceul nr. 4 de Educaţie Fizică din Galaţi, apoi Facultatea de Educaţie Fizică Galaţi - înot A făcut atletism de performanţă (800-1.500 m) A fost profesor de educaţie fizică la Galaţi A învăţat chitară la Casa Pionierilor din Galaţi La 16 ani a cântat în trupa de rock „Atletic”
1968 - solist vocal la formaţia „Cristal” 1968 - a compus primul cântec: „Pădurea” (versuri şi muzică proprii)