Versuri: Doina Sălăjan
Muzica: Vasile Şeicaru
De ce se moare brusc, se moare-ncet, se moare
De boli, de bătrâneţe, din eroare?
De ce de glonţ, de şiş şi seisme,
Sub roţi de tren, sub lovituri de cizme?
De ce se moare-n apă, pe uscat, în aer,
Eroic, pueril, cu un ultim vaier?
De ce se moare-n chinuri ori în somn, se moare
Senin, inconştient, cu disperare?
Refren: Iubiţii mei, am murmurat cuvinte
Ce nu ne-alină, doar ne-aduc aminte!
De ce putem privi prin lacrimi dulcea faţă
A sorţii noastre, flacără şi gheaţă?
De ce putem răzbi cât umăr lângă umăr
Rămânem strânşi chiar de-am scăzut în număr?
De ce acest pământ, aceasta vale largă
Ne este leagăn bun şi ne e targă?
Noi, noi prin lumina inimii şi a mâinii
Îi suntem totuşi pe vecii stăpânii!
Iubiţii mei, am murmurat cuvinte
Ce nu ne-alină, doar ne-aduc aminte!
De ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu