Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Vasile Şeicaru
Se află litere şi farduri,
Şi nişte munţi sunt între noi,
Dosare-nchise, triste garduri,
Şi nici n-o să mai vii-napoi.
În pragul iernii absolute,
Sărută-mi tâmpla albă, hai,
Şi-apoi scufundă-te şi du-te
În orizontul altui grai.
Refren: Nici nu pot nimic să-ţi spun,
Pe curând sau rămas bun,
Apăru numai nu,
La adio, tu!
De ce să-ţi spun „La revedere”?
N-aş mai avea niciun motiv,
Adio, drepturile-şi cere
Că te-am pierdut definitiv.
Şi de mine pân’ la tine,
Cuvântul însuşi va-ngheţa,
Nici să te strig nu ştiu prea bine,
Iubita mea, pierduta mea.
Când te-am văzut ultima oară,
Ştiai şi tu, plângeai şi tu,
Şi ai plecat cu tot la gară,
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată,
Voiam să vin pe urma ta,
Dar unde-i linia ferată,
Parcă a luat-o cineva.
Eu ţi-aş mai spune amănunte,
Destinul de-aş putea să-l schimb,
Iubita mea de peste munte,
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o vei găsi-o,
Şi eu acela am murit,
Sub cinic nuclear adio,
Noi, bietul cuplu pârjolit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu