Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Alexandru Zărnescu
S-o trăim măcar pe ea frumos,
Să plecăm în munţi, unde nu sunt punţi,
Unde merg şi vulturii pe jos.
Să dormim puţin, s-avem nişte vin,
Cu anestezii de cabernet,
Eu să te ascult şi tu să taci mult,
Să ne depănăm viaţa încet.
Uite c-a venit, ultima zi.
Dup-atâta timp, nu pot să mă schimb,
Totuşi, trebuia să mă cunoşti,
Şi la cap de zi, pentru a sfârşi,
Plângem amândoi ca nişte proşti.
Poate că-s naiv, dar te mai cultiv,
În antichităţi de sentiment,
Piesa noastră-n doi, va avea apoi,
Un târziu, zadarnic, happy-end.
Eram numai doi, zilnic numai doi,
Drum, nici înainte, nici-napoi,
Cum s-a întâmplat, de s-au adumat,
Şi e toată lumea între noi.
Răni atâtea am, ca un cal în ham
Care trage greu un car de spini.
Şi-am să merg la târg,
Şi-am să-mi vând cu sârg
Toate rănile, la cabotini.
Ne minţim mereu,
Unul, tu sau eu,
Are-n mâna ultimul atu
Trec la suferinzi,
Murmur în oglinzi
La adio, la adio, tu.
Nu se mai aud,
Păsări de la sud,
Un curent polar le străbătu,
Ca-ntr-un trist halou,
Îţi rostesc din nou
La adio, la adio, tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu