luni, 11 ianuarie 2016

Ştefan Hruşcă - Fluturele nopţii


Versuri: Radu Stanca

Iar te-ai lipit de pragul meu, străino,
Cu ce pot să-ţi fiu oare de folos,
Ţi-e frig şi vrei în casă haide, vino,
De ce priveşti mereu numai în jos?


Priveşte-mă în faţă şi vorbeşte,
Simt c-ai să-mi spui ceva şi nu ştiu ce,
Cum stai sub poartă, lampa mă orbeşte 
Şi nu văd că eşti doar un fluture.

Începe, însă, cupele sunt stoarse,
Şi pân-la urmă-n zborul tău de vis,
Tot vei sfârşi cu aripile arse,
Alături, pe măsuţa mea de scris.

Eu te voi lua în palme pe-ndelete
Şi-ţi voi sufla cenuşa de pe trup,
Te voi fixa cu acul pe perete,
Dar aripile am să ţi le ruap.

Căci aripile, aripile tale
Sunt spaima nopţii mele infernale,
Sunt spaima nopţii mele infernale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu