Versuri: Radu Stanca
Muzica: Ştefan Hruşcă
Iar
te-ai lipit de pragul meu, străino,
Cu
ce pot să-ţi fiu oare de folos,
Ţi-e
frig şi vrei în casă haide, vino,
De
ce priveşti mereu numai în jos?
Simt
c-ai să-mi spui ceva şi nu ştiu ce,
Cum
stai sub poartă, lampa mă orbeşte
Şi
nu văd că eşti doar un fluture.
Începe, însă, cupele sunt stoarse,
Şi
pân-la urmă-n zborul tău de vis,
Tot
vei sfârşi cu aripile arse,
Alături,
pe măsuţa mea de scris.
Eu
te voi lua în palme pe-ndelete
Şi-ţi
voi sufla cenuşa de pe trup,
Te
voi fixa cu acul pe perete,
Dar
aripile am să ţi le ruap.
Căci
aripile, aripile tale
Sunt
spaima nopţii mele infernale,
Sunt
spaima nopţii mele infernale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu