Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Mircea Vintilă
Tată şi tu, frate, nu mă mai priviţi aşa,
Nu, nu se mai poate starea asta îndura,
Uneori port plete, nu-s cuminte, alteori,
Timpu-mi pierd cu fete, cu prieteni visători.
Refren: Am un foc sub umăr, mai stau între copii,
Sunt bărbatul tânăr, nu alintat de-un Goe,
Iar de va fi nevoie,
Pentru ţară pot muri, pot muri.
Dacă e de faptă , daţi-mi locul cel mai greu,
Mi-i fiinţa toată să contati pe braţul meu,
Învăţ pe-ndelete datoria că exist,
Chiar dacă port plete şi nu sunt un conformist.
Ţara e altarul, ea e Dumnezeul meu,
şi nu tipicarul ce mă bârâie mereu,
Noii generaţii daţi-i locul potrivit,
Loc de fapte daţi-i, de visat şi de iubit.
Ţara imi dă dreptul să muncesc şi să exist,
Focuri ard în pieptul meu de tânăr comunist,
Eu prin asta însă conformism nu înţeleg,
Ci îndrăzneala strânsă într-un om curat şi-ntreg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu