Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Cristian Buică
Ne-am săturat de titlul insolent,
Ne-am săturat de Omul cu O mare
Şi ne e dor de blândul sentiment
Al unei omeniri familiare
Din viata
noastră negustând nimic
Măcar copiii alt noroc să aibă
Noi suntem,
totuşi, omul cu o mic,
Noi suntem omul simplu de la şaibă.
Ne-am săturat de hoţii fericiţi
Ce au furat ca să ne fure iarăşi
Şi ne e dor duminica de-un şpriţ
Băut în cartier, printre tovarăşi.
Refren: Ce hotărâm noi, oamenii, e sfânt
Prin ordinul acesta ce ne doare,
Să dăm o şansă vieţii pe Pământ,
Să dăm o şansă păcii planetare.
Ne-am săturat de zilnicul afront
Războiale pământului ne fură
Copiii care sunt trimişi pe front
Şi n-avem slujbe, pţine şi căldură.
Cum spune filosoful luptător
Chiar conştiinţa trece şi prin burtă
Ne-am săturat să ne tot fie dor,
Că viaţa şi aşa ne este scurtă.
Ne-am săturat de cei care ţintesc
Să stăpânească oameni şi planetă,
Vrem viaţă la nivelul ei firesc
Şi-o pace cât se poate de concretă.
Să nu uităm să ne gândim un pic
Că suntem oameni şi trăim sub soare,
Că suntem omul simplu cu o mic,
Că suntem omu-n curs pe dezvoltare.
O ducem greu, aproape unanim
În leagăne copiii noştri-ngheaţă
Spre noua ordine să ne unim,
Să-ntoarcem lumea înapoi la viaţă.
Ne-am săturat de
Pretindem noi suprema firii rană
Să se întoarcă omul pe Pământ
Restaurând condiţia umană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu