Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Constantin Dragomir
Mi-e dor de-o viaţă simplă
Şi fără complicaţii,
Să uit confortu-acestei
Onor civilizaţii.
Oare mai e vreo stână
Cu creştetul în nori,
Unde-i ciobanul clasic
Cel fără tranzistori?
Să uit de huruitul
Tramvaielor spre seară,
De sportul de-a rămâne
În troleibuz, pe scară.
De fotbal, de această
Nevroză fără leac,
Să am măcar duminici
Fără dureri de cap.
Refren: Ei da, hrănesc iluzii
Şi le consum tot eu,
Un ceas mai sunt romantic
Da ce-i în asta, ce-i în asta rău?
Un metru cub de aer
Nepoluat aş vrea,
Un râu fără deşeuri
Şi pentru barca mea
Măcar o simplă floare
Să pot privi acum
Neîngrăşată chimic
Nedată cu parfum.
Prin ţevi, în flux continuu,
Curgând prin robinete
Inundă bunăstarea
Ca apa prin perete.
Să capete confortul
Concediu fără plată,
Să ne-amintim natura
Pe când era ea fată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu