Augustin Frăţilă - Mi-e frică, mamă (Gând de octombrie)

Versuri: Mircea Micu
Muzică: Augustin Frăţilă

Mi-e frică, mamă, c-am să mor de tânăr,
Simt cum mă frânge cineva din umăr,
Tot mai aproape steaua mi se-arată
În tremurarea ei decolorată


Mi-e tot mai dor şi merg pe câmp pierdut
Către sămânţa mea de început.
Visez un chip ciudat, nici rău, nici blând,
Un chip pe care nu l-am cunoscut nicicând.

Să fie-un semn această taină grea
Sau este însăşi presimţirea mea?
Altfel, de ce, când scurta noapte vine
O pasăre se-aşază lângă mine,

Se uită lung, se-nfoaie ca o floare
Cu penele ei negre şi uşoare.
Dar nu mă tem! De-ar fi, e ca şi cum
Aş trece doar o punte sau un drum

Şi m-aş apropia mai mult de lutul
Care mi-a dat fiinţă şi-nceputul.