Adrian Ivaniţchi - Lied vechi de dragoste (Cântec de iarnă)

Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Adrian Ivaniţchi 

Refren: Un stingher,

Alt stingher
Nu pot face doi.
Geru-i ger,
Leru-i ler,
Fără noi.

Ninge să despartă cifrele şi mirii,

unu şi cu unu nu se mai fac doi,
tabla adunării, tabla înmulţirii
ne trimit acasă, singuri amândoi.

Şi vor fi consilii de jurisprudenţă

şi vom duce-n braţe cositor topit.

şi voi scrie-o carte numai decadenţă

ale cărei titluri au şi-ncărunţit.

Trec pe lângă tine ţipătoare trenuri

botezate-n templul prăfuitei gări

şi de fiecare te-ndoieşti şi tremuri

şi la geamul negru speriată sări.

Cîte brazde tulburi pasul meu răstoarnă

în împotrivire veşnic să mă scald

dar acum, că totul a intrat în iarnă,

vreau să-ţi fie bine, vreau să-ţi fie cald.

M-ai uitat cu totul, nu te mai ţin minte,

n-am avut răbdare, n-ai avut noroc,

între noi, femeie, nu au loc cuvinte,

felinarul nostru a fost pus pe foc.

Tu, îmblânzitoarea stărilor de lună,

tu, zămislitoarea stărilor de gri,

cum suporţi întreaga linişte comună,

cînd erai născută spre a mă iubi.

Unul şi cu unu nu mai vor să facă,

nu mai vor să facă niciodată doi,

tabla adunării tremură săracă,

s-a mutat întreaga lume între noi...

Umbre fără forme s-au urcat pe ringuri,

vânturile iernii caută răspuns,

unu minus unu fac doi oameni singuri,

unu minus unu, asta am ajuns.