Nici nu mai ştii dacă are vreun rost
Să te frămânţi sau să stai liniştit
Până ce tot se va fi sfârşit.
N-ai nici un gând rătăcit sau pretins
Care să-ţi vină chiar şi efemer
Ca picătura ce cade din cer.
Refren:
Ploaia, ploaia
Nevinovată ca un plâns
Ploaia, ploaia
E şi-ntrebare, e şi răspuns
Plouă meschin, parcă răutăcioos
Totul îţi pare întors pe dos
Şi într-un fel parcă aşa şi e
Dacă nimic nu-ţi mai trebuie.
Plouă-n prezent, plouă şi în lipsă
Ca-ntr-o finală Apocalipsă
În care totuşi te simţi mult prea mic
Şi n-ai putere să faci mai nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu