Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Valeriu Sterian
Puţine lucruri au rămas civile,
În acest veac ploios şi militar,
Nu zile, ci permisii de zile,
Copiii drepţi din mumele lor sar.
Refren: Pendulele ca nişte cisme sună,
Scrâşnind pe-un sterp şi refuzat nisip,
Sunt treizeci de războaie într-o lună
Şi toate poartă moartea în aripi.
Nici moartea nu mai are niciun farmec,
În acest veac cu foarte mulţi soldaţi,
Sub teii înfloriţi stăm ca sub arme,
De stele când suntem mitraliaţi.
Refren: De altfel şi de observat e lesne
Şi de simţit pe propriul grumaz,
Că de la conştiinţă până la glezne
Omul e o manta cu simţuri azi.
Civile au rămas lucruri puţine
Nici inima nu are ritm civil
Şi înregimentarea prinde bine
Civilului prea bleg şi prea umil
Refren: Zâmbiţi, soldaţi, e ceasul învierii,
Copiii drepţi din mumele lor sar,
Reglementaţi să îşi salute ofiţerii,
În acest veac ploios şi militar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu