Versuri:
Adrian Păunescu
Muzica:
Valeriu Penişoară
Rănit
la piept de crivăţul câinesc,
Ce-mi
bandajează rănile cu luna,
Abia
acum încep să te iubesc,
Când
simt că te-am pierdut pe totdeauna.
Slăvind
întâmpinarea ta târzie,
Abia
acum îţi spun „iubita mea”,
Când
nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie,
Când
nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie.
Deodată,
apa lumii te-a-nghiţit,
Deodată,
am rămas rănit de crivăţ,
Gesticulând
spre minus infinit
Şi
construind delicte împotrivă-ţi.
Refren:
Atunci când totul se-ntâmpla firesc,
Ne-mpotriveam
ca soarele şi luna,
De-abia
acum încep să te iubesc,
Când
simt că te-am pierdut pe totdeauna,
Când
simt că te-am pierdut pe totdeauna.
Deodată
ce spun eu şi ce spui tu
Sunt
două îngheţate limbi străine
Şi
la hotarul dintre „da” şi „nu”
Un
martor mut mi-ar tot vorbi de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu