sâmbătă, 26 septembrie 2015

Valeriu Penişoară – Abia acum


Versuri: Adrian Păunescu

Rănit la piept de crivăţul câinesc,
Ce-mi bandajează rănile cu luna,
Abia acum încep să te iubesc,
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.


Şi rănile mereu mă vor durea,
Slăvind întâmpinarea ta târzie,
Abia acum îţi spun „iubita mea”,
Când nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie,
Când nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie.

Deodată, apa lumii te-a-nghiţit,
Deodată, am rămas rănit de crivăţ,
Gesticulând spre minus infinit
Şi construind delicte împotrivă-ţi.

Refren: Atunci când totul se-ntâmpla firesc,
Ne-mpotriveam ca soarele şi luna,
De-abia acum încep să te iubesc,
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna,
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.

Deodată ce spun eu şi ce spui tu
Sunt două îngheţate limbi străine
Şi la hotarul dintre „da” şi „nu”
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu