Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Mădălina Amon
În oamenii de pe aici
E Dumnezeu, pesemne,
Când ei în curţi cu paşii mici
Aduc în case lemne.
Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă,
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă.
Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică,
Un suflet clar din trup opac
La ceruri se ridică.
Refren: Şi uneori, la focul mic
Din casa lor sărmană,
Isus, înduioşat un pic,
Coboară din icoană.
O capră şi-a zdrobit un corn
Srind pe uşa spartă,
Desenul fumului din horn
E operă de artă.
Şi-n toate şipcile din gard
Un clopot mai tresare,
Când vreascurile-n braţe ard
Cu-o mistică ardoare.
Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaier,
Scânteietorul lor răsad
Pluteşte blând în aer
Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă,
Trei sferturi să se afle-n cer
Şi doar un sfert în humă.
Şi nu se ştie - sunt ţărani
Sau îngeri sunt, pesemne,
Cei care de atâţia ani
Aduc în case lemne.
Şi suflă-n focul lor mereu,
Sporindu-le nădejdea,
Să-i fie cald lui Dumnezeu
Aflat în toţi aceştia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu