Octavian Bud - Lucrul cosaşului

Versuri: Adrian Păunescu

Muzica: Octavian Bud

Iar începi să plângi când se-aude o coasă

Şi abia îţi porţi dorul de acasă,

Eşti un om modern mintea ţi se-ncurcă,

Dar ai chef să-nvarţi fânul într-o furcă.

Refren: Dacă Dumnezeu

A lucrat vreodată,

El a fost cosaş,

După cum se-arată.

Ploaia dinspre munţi îţi tot face semne,

Te îmbraci urât mergi să-ncarci la lemne,

Eşti din nou străin lacrima e gata,

Mama din mormânt strigă înspre tata.

Frigul părintesc îl păstrezi în oase

Pân’ la Dumnezeu fânul n-o miroase

Urma ta din veac înfloreşte moale

Moşii tăi ating vârful coasei tale.

Cât mai ai şi tu înc-o vară, două

Şi-ai să intri-n fân cu-n transport de rouă,

Coasa pe pământ trage-o omeneşte,

Iar de sus din cer Dumnezeu coseşte.

Afară impotenții fac guverne

Și congelează măști de sâni virgini,

Dar tremuratul tău mi se așterne,

Ca unui zeu, să-l pot fixa cu spini,

Dar tremuratul tău mi se așterne,

Ca unui zeu, să-l pot fixa cu spini.