Emilian Onciu - Plopii fără el

Versuri: Adrian Păunescu

Muzica: Emilia Onciu

Pe lângă plopii fără soţ

Trec anii cu încetul

Şi ei ar fi aproape toţi

De n-ar lipsi poetul.

El nu a fost nici când era

Doar trecătoare copii

Împrejmuiau absenţa sa

Şi fără soţ toţi plopii.

La locul lor toţi plopii sunt

Foşnind cu tot firescul

Dar n-au nici sens şi nici cuvânt

Lipseşte Eminescu.

Refren: Aşa suntem toţi

Destinul ne-arată

Doar plopi fără soţ ,

Cu soţ niciodată.

Şi primăria-i are-n stoc

Şi-i numără într-una ,

Dar nu-i mai bate nenoroc

Şi nu-i foşneşte luna.

Nici primăvara nu dă sens

N-au vară, iarnă, toamnă

În jurul lor e-un gol imens

Ce Eminescu-nseamnă.

Iubita e acum pământ

Pe care-aleargă mânjii

Sau a ajuns o frunză-n vânt

Într-unul dintre dînşii.

Mai bine nici să nu-i vedeţi

Sunt nişte plute oarbe ,

Numai poetul din poeţi

În cer îi reabsoarbe.

Bat cît mai trist un gând din toţi

Frunzişul vestejescu-l

Pe lîngă plopii fără soţ

Şi fără Eminescu.