Emilian Onciu - Lacrimi pentru tatăl învins

Versuri: Adrian Păunescu

Muzica: Emilian Onciu

Când eu eram mai tânăr şi tata era tânăr,

Jucându-se cu mine, ca-n basme şi minuni,

El mă purta pe braţe şi m-arunca pe umăr

Şi ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.

Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,

Nu-l speria nimic, avea puterea sa,

Şi mă-nvingea la luptă în fiecare vară

Şi protector şi tandru spre mine surâdea.

Refren: Unde vă duceţi, puteri părinteşti

Şi vă tot stingeţi mereu

Tată, ce faci şi de ce-mbătrâneşti,

Frate mai mare al meu?

Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,

Dar a venit o toamnă cum n-aş mai vrea să văd,

În mine era ziuă, în tata era noapte

Şi-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.

Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr

Şi l-am simţit cum pică sub umărul meu stâng

Şi-am înţeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr

Şi-nvingător în luptă, am început să plâng.

Ca un copil sub mine voia să se agaţe

De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu

Şi imi venea să urlu şi-apoi să-l port pe braţe,

Tu iartă-mă de toate, părinte bun al meu.

A fost cea mai cumplită şi cea din urmă trântă,

Lătrau în depărtare şi-n sângele meu câini,

Am ajutat făptura părintelui meu sfântă

Şi lacrimi de iertare îmi şiroiau pe mâini.