Constantin Dragomir - Drumul

Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Constantin Dragomir

Pe drum, tot pe drum,
Odiseea s-a-ntîmplat
Oricînd şi oricum
Asta-i adevărat.
La Itaca-i Penelopa
Vino grabnic Odiseu
Nu mai rătăci pe mare
Că şi ei îi este greu.


Că din toate cîte sînt
Pe ocean şi pe pămînt
Ori în galerii de diamant
Ţărmul n-are niciun haz
Sedentar nu eşti viteaz
Numai drumul e interesant.

Ce dor! vai, ce dor!
Îi era lui Odiseu
Mulţi nasc şi mulţi mor
El pe drumuri tot mereu.
Dar ceva-l ţinea pe mare
Vlăguit, bătrîn şi stors
Nu putea fără Itaca
Însă nu s-ar mai fi-ntors.

Cîndva, într-o zi,
După drumul lui enorm
El brusc se trezi
Că ajunge iar la ţărm.
Prima zi şi prima noapte
Au mai fost cum au mai fost
Dar de plictiseală acasă
Odiseu se simte prost.

Acum cei doi soţi
Nici nu sînt şi nici nu pier
Au pică pe toţi
Şi îl cheamă pe Homer
Să-i şoptească Odiseea
Şi s-o scrie el cum vrea
Că din toată lupta lumii,
Plictiseala-i cea mai grea.