Versuri: Cornel Udrea
Muzica: Cătălin Condurache
...
Sufletul de-nscrisuri ca o piele,
Ca un testament frumos de rozmarin
Când se prăbuşeşte lumea peste stele.
Lângă râsul tău aş vrea să construiesc
Un palat de sare fără geamuri
Şi cu lungi tăceri să te-nvelesc
Peste trunchiul tău cu patru ramuri.
Frigul îţi adună lupii lângă uşă,
Trenuri parfumate părăsesc oraşul
Eu am ars cu totul şi am curs cenuşă
Lasă, nu deschide, că e doar poştaşul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu