Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Adrian Jacotă
Ce simţământ ciudat să simţi deodată,
Că-ntregul cer în ochii tăi se-ngână,
Să vrei să îngenunchi la tine-n ţară,
Şi apă să îţi scoţi dintr-o fântână.
Atâta tot din când în când ajunge,
Când frica dinspre lume te cuprinde,
Să ştii că ai fântâna ta acasă,
Şi-n suflet să te ningă vechi colinde.
O sabie din teacă iat-o scoasă
Şi tu te amăgeşti cu adjective
Şi cu fântâna dulce de acasă.
Au decăzut plăcerile moderne,
Trifoi cu patru foi se mai cultivă,
Cu ciutura fântânii leorpaiată,
Aprins de-o bucurie primitivă.
Pământ netot imi vine să te huidui,
De boala care iată, nu-ţi mai trece,
Să scot galeata grabnic din fântână,
Şi să ţi-o torn în cap, cu apă rece!
Frumoase amintiri cu aceste verrsuri,multumesc
RăspundețiȘtergere