Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Vasile Mardare
Păsări migratoare trec purtând răvașe
Către norii care nu mai pot zbura,
Ochii tăi cad jertfă în templele mayașe,
Adâncimi de lacrimi spre a măsura.
Ninge cu petale de copaci și fluturi,
Prin podeaua vieții au crescut lăstari,
Mâinile ni-s pietre îmbinate-n nuturi,
Respirând prin pieptul degetelor mari.
Și-o să ne albească și-o să fim arizi,
Împrumută-mi viața, să-ți plătesc dobândă
Și plecând, în mine vreau să mă închizi
Iarna ne înghite ca pe niște lame
Care taie vene pentru-a mai trăi,
Dacă o să-ți fie într-o noapte foame,
Rupe-mi fericirea spre a te hrăni.
O să-ți pun cu frică fulgi mierii pe gene,
Oameni de zăpadă vor aduce maci,
Iarna să ne umple gura de troiene
Și să ne preschimbe-n sloiuri și copaci.
Genial!
RăspundețiȘtergere