luni, 4 ianuarie 2016

Cristian Buică - Călare murind

Versuri: Adrian Păunescu

Voi sări pe un cal, am să urc într-o șa
Pentru ultimul, tragicul drum,
Asta e viața mea, asta e moartea mea,
Vă voi fi călărețul postum.

Ce se-aude bătând piuă nu-i, toacă nu-i, 
Ci în nobiul nostru pariu
Nu e inima mea, ci copitele lui, 
Eu sunt mort, numai calul e viu.

Refren: Haide, calule, hai, haide, calule, hai,
Fii puternic și bun, cum te știu,
Că ajungem în Iad, că ajungem în Rai,
Tu oricum te întorci, că ești viu.

Am să plec dintre voi, bun-rămas tuturor,
Ori pe unde va fi să mă port,
Vreau să urc pe un cal, vreau călare să mor
Și voi nici să nu știți că sunt mort.

Trunchiul țeapăn în șa, frâu-n brațe rigid,
Arogant cavaler surdo-mut,
Ochii reci se ascund, că-i deschid, că-i închid,
Dând impresia că vă salut.

Am să trec peste pod, am să trec să te văd,
Să-ți transmit, să-ți rostesc, să-ți explic
Că a fost un delir, că a fost un prăpăd
Și că nu te-am iubit niciun pic.

Și probabil născut după lungul război,
Fiul tău o să strige din drum:
„Mamă, ieși să-l primești, că la poartă la noi,
A venit călărețul de fum!”.