luni, 23 noiembrie 2015

Mircea Vintilă - Constantin şi Veronica

Versuri:
Muzica: Mircea Vintilă

Dimineaţa a sosit cu trenu-n gară
Constantin trăind la ţară, într-un sat din Bărăgan,
I-a zis mama: Constantine, ţine seama,
La oraş sunt oameni care or să vrea să-ţi ia din bani.

Şi ai de grijă cât mai bine, cât mai bine, Constantine,
Când ajungi la Bucureşti,
Că la oraş sunt oameni care vor să-ţi ceară din parale,
Fii atent să n-o păţeşti.

În pieptarul de sub haina lui cea nouă
Are ascunşi vreo mie, două, banii lui de început,
Cu migală, în şcoala profesională,
Să înveţe-o meserie, să ajungă om făcut.

Şi ai de grijă cât mai bine, cât mai bine, Constantine,
Când ajungi la Bucureşti,
Că la oraş sunt oameni care vor să-ţi ceară din parale,
Fii atent să n-o păţeşti.

Sus la „Cina”, Constantin să bea o bere,
Banii lui îi dau putere să se simtă-un domnişor,
Intră-n vorbă fără să cunoască frica
Cu distinsa Veronica şi o roagă să ia loc.

Şi i-a zis mama, i-a zis mama, Constantine, ţine seama,
Fetele de la oraş,
Cât or fi bune, or fi zâne, da-n urma lor pustiu rămâne,
Fii atent să n-o păţeşti.

Veronica, strângătoare ca furnica,
Vrea să se întoarcă acasă cu îmbrăcăminte-aleasă,
Dar 'nainte: Pe la „Farmec” vreau să stai
Saă-mi iei dacă ţii la mine şi-un Elena Rubinstein.

Constantine, Constantine, ce-au putut face din tine,
Se duc şi banii şi norocul,
S-a dus şi scoală şi domnie, s-a dus tot ce putea să fie
Şi vorba mamei reînvie.

Că ţi-a zis mama, ţi-a zis mama: Constantine, ţine seama,
Fetele de la oraş,
Cât or fi bune, or fi zâne, da-n urma lor pustiu rămâne,
Fii atent să n-o păţeşti.