duminică, 9 august 2015

Emilian Onciu - Plopii fără el


Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Emilia Onciu

Pe lângă plopii fără soţ
Trec anii cu încetul
Şi ei ar fi aproape toţi
De n-ar lipsi poetul.



El nu a fost nici când era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absenţa sa
Şi fără soţ toţi plopii.

La locul lor toţi plopii sunt
Foşnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens şi nici cuvânt
Lipseşte Eminescu.

Refren: Aşa suntem toţi
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soţ ,
Cu soţ niciodată.

Şi primăria-i are-n stoc
Şi-i numără într-una ,
Dar nu-i mai bate nenoroc
Şi nu-i foşneşte luna.

Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.

Iubita e acum pământ
Pe care-aleargă mânjii
Sau a ajuns o frunză-n vânt
Într-unul dintre dînşii.

Mai bine nici să nu-i vedeţi
Sunt nişte plute oarbe ,
Numai poetul din poeţi
În cer îi reabsoarbe.

Bat cît mai trist un gând din toţi
Frunzişul vestejescu-l
Pe lîngă plopii fără soţ
Şi fără Eminescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu