Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Alexandru Zărnescu
Într-o lume relativă ce-a făcut şi-a desfăcut
Eminescu-i remuşcarea dorului de absolut
Dacă unul şi cu unu nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.
Fără el oricare lucru şi-ar urma cărarea sa,
Fără el chiar steaua noastră dintre stele ar cădea,
Pe pământul vechii Dacii, când mai mare când mai mic,
Dacă n-ar fi Eminescu, viaţa nu ne-ar fi nimic.
El Moldovei îi e fiul şi Munteniei nepot,
L-a-nfiat întreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
Într-o lume relativă mai avem un nume sfânt,
Eminescu-i România tăinuită în cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu